Renumit localnicilor ca Sieagha, muntele Nebo reprezintă cel mai înalt punct în această parte a Împărăţiei Moab. În zilele senine se poate vedea frumosul peisaj al Mării Moarte şi a luncii rîului Iordan şi cupolele Ierusalimului ce se pot observa la orizont.

Vîrful muntelui este identificat ca loc, de unde Moise s-a uitat pe pămîntul populat Hanansc, pe care Dumnezeu i-a interzis să calce, şi se zice că aici el a murit şi a şi fost înmormîntat.În cartea Maccadis se presupune că muntele Nebo a fost locul de final a Cafcegului.

Aproximativ în anul 384 după Hristos, Edjeriea a vizitat muntele Nebo, şi a şi scris un articol în revista sa. Călătorind din Ierusalim călare pe asin, ea a trecut rîul Iordan şi apoi s-a urcat pe acest deal, în general mai tot drumul la parcurs călare chiar şi în locurile foarte abrupte unde trebuiau parcurse pe jos. La nivelul de sus ea a găsit o biserică, nu prea mare, în acompanierea a unui religios, care a convins-o că “Sfîntul Moise a fost înmormîntat aici” şi că “această tradiţie a venit de la străbunii lor”.

Mai puţin de 100 ani mai tîrziu un alt credincios, Peter Tberiean, Episcopul Sectorului Gaza a scris despre “o mare şi frumoasă catedrală” cu “multe monastiri” în jurul ei. Dar şi datările arheologice ne demonstrează că aceasta e anume acea biserică pe care o văzuse Edjeriea. În anul 1864, ruinele din Sieagha au fost vizitate de Diucul de Liuin, unde în descrieri se zice că el a chemat mai mulţi călători să continue pe urmele lui. Interesul către acest loc a crescut şi mai mult atunci cînd în anul 1886 a fost descoperită revista Edjiriei şi publicarea ei în următorul an, aceasta a urmat cu a doua descoperire a biografiei lui Peter Tberiean în anul 1895. În rezultatul acestui interes, în anul 1932 Asociaţia Franceză de Păstrare a Pămîntului Sfînt a cumpărat partea muntelui Nebo, şi sub controlul lor, un an mai tîrziu au început săpăturile arheologice.

Săpăturile au descoperit numeroase clădiri ale călugărilor, înconjurînd biserica în veacul al VI-lea şi care în veacul al VII-lea a fost mărită. Din anul 1976, sub conducerea papei Michele Picirilo, cîteva mozaici mai mari au fost găsite, în special un mare şi minunat trotuar, care datează din veacul al VI-lea. În vecinătate cu biserica au fost găsite rămăşiţe ale orologiului din veacul al IV-lea (posibil observate de Edjeriea şi Peter), care posibil fusese un mausoleu, locul pare părăsit în veacul al IX-lea.