Khirbet ad-Dharih

La începutul primului veac al erei noastre locul populat de nabatieni a fost construit pe sectorul părăsit de idumeiani, nu departe de Khirbet at Tannur. Aceasta era bine amenajată în acest loc aproape de drumul împărătesc şi cele trei izvoare. Luînd în vedere că au fost găsite trei aparate de produs ulei de măsline, putem considera că locuitorii de aici erau nişte fermieri activi.

La începutul veacului al II-lea al e.n. – sau la sfîrşitul conducerii Împărăţiei Rabalea II sau la începutul perioadei romane – o catedrală nu prea mare era înlocuită cu una mare şi mai împodobită. Figurile mitologice, aşa ca Ghermes, Pan, Castor, Pollucs şi alţii, care înseamnă toate simbolurile zodiacale, făceau un impresionant friz al faţadei centrale. Simbolurile zodiacale ce dominau aici, ne demonstrează faptul că toate evenimentele ce aveau loc, nabatiiţii le sărbătoreau anume aici.

Mărimea acestei catedrale şi zona ei de mărimea unui sătuc, şi prezenta unui cămin în preajma catedralei, ne spune că acest loc, ca şi vecinul Khirbet at Tannur, a fost centru religios, zona de aici nu a fost terminată, pînă aproape de anul 150 e.n. În perioada romană, viaţa şi sătucurile continuau să crească fără încetare, pînă cînd n-au fost distruse de cutremure în anul 363 şi prin urmare părăsite.

Anume locul sfînt şi nu satul a fost din nou ocupat în veacul al VI-lea, şi catedrala a fost reorientată şi schimbată în biserică, a fost utilizată pînă în perioada devreme a lui Abbasid, apoi toate acestea au fost din nou uitate.