Gadara – Umm Qais

Puţin ce se cunoaşte despre vechea istorie a Gadarei, partea nord-vestică din colţul Iordaniei cu priveliştea la lacul Tiberias şi rîul Earmuc.

Aceasta are legătură cu istoria lui Isus, care arunca demonii în turmele de porcine, care imediat erau trimişi în jos de pe un deal abrupt şi se înecau în lac. Nu se cunoaşte cu exactitate locul minunăţiei, dar acesta probabil putea fi Gadara, pentru că se află nu foarte departe de lac.

În epoca Elenistă , Gadara trecea din mînă în mînă ca şi majoritatea Iordaniei, între Ptolomei şi Seleiutid – o parte a peretelui oraşului şi temelia catedralei din acel timp. Eliberat de drepturile lui Hosmonain, Pompeem (63 î.e.n.), căderea puterii căruia a intrat în istoria perioadei romane ca unul din oraşele Decapolis.

Gadara a fost renumită prin bogata sa viaţă spirituală şi ca loc al naşterii a ciţiva renumiţi filosofi şi poeţi din lumea veche, în deosebi filosoful Menippas, care a fost în al III-lea veac î.e.n. şi Meleager cu Filodemosom în primul veac al e.n.

Dintre cele două teatre din Gadara (al treilea se află în luncă), cel de vest s-a păstrat cel mai bine, locurile sale negre de bazalt, pentru un auditoriu de 3000 persoane. Lîngă el – ruinele bazilicii veacului al VII-lea şi optunghiulara biserică a veacului al VI-lea. De ambele părţi o stradă lungă cu coloane, săpăturile din anul 1974, ne arată băile private şi cele comune, optunghiularele şi ovalele clădiri, o cupolă rotundă (una dintre cele două care formau marea poartă a oraşului), mausoleul subteran şi marea biserică a veacului al IV-lea cu 5 treceri. Mai la vest - încă porţi monumentale şi schema hipodromului.

Înflorirea continuă pe parcursul epocii Bizantine, cînd Gadara a fost locul sosirii episcopului. Asociaţia sa cu una din minunile lui Isus i-au dat acestui loc un mare privilegiu şi a fost construită aici o bazilică. Continuînd să înflorească după cucerirea Islamică din anul 636, schimbarea are loc în anul 750 cînd Abbasid a mutat centrul Califat în estul Bagdadului.

Părăsita regiune de ruine, cînd primii călători au vizitat Gadara în cel de al XIX-lea veac, unele dintre pietrele ruinelor au fost folosite în construcţia caselor acelui veac şi un mare sat a crescut printre ruine. Cînd în anul 1974 au început lucrările arheologice, sătenii au fost mutaţi în alte locuinţe noi din apropiere, şi unele dintre frumoasele clădiri arăbeşti în momentul de faţă sînt reconstruite în apropierea săpăturilor locului clasic.