Dana

Sătucul nu prea mare Dana, situat pe valea abruptă a unui munte, care coboară în vadi. Există un singur drum spre începutul acestui sat, dar de acolo cărări înguste, treceri printre casele care îţi lasă impresia unui loc de comunicaţii sociale. Construite din piatră, lemn şi lut, clădirile se unesc cu peisajul.

Locul a fost ocupat, începând cu timpurile vechi, populaţia s-a adăpostit aici pentru cele trei izvoare abundente şi a păşunilor din împrejurime. Apele de primăvară, terasele făcute pe aceste văi, care sînt pline de diferite soiuri de legume şi fructe.

Satul, pe care-l vedem astăzi, are provenienţă Osmană, clădirile sale periodic se reconstruiesc, pentru a le păstra prielnice pentru locuit. Dar spre anul 1980 Dana practic a murit, şi mulţi locuitori au trecut cu traiul în noul sat Cadiseia, pe drumul central, căutînd locuri de muncă la fabrica de ciment. În anul 1990 a fost dotat cu electricitate şi Asociaţia Ocrotirii Naturii de pe lîngă Împărăţie a reconstruit o parte din clădiri şi a început să înfiinţeze proiecte care aduceau venit – rezervaţia cu culturi agricole, proiectarea şi confecţionarea bijuteriilor din argint. Aceste evenimente i-a făcut pe mulţi săteni să se întoarcă la locurile lor vechi.

Cînd frumoasa rezervaţie Dana a fost înfiinţată în munţii sălbatici de cealaltă parte a Wadi Danei, sătenii şi-au găsit mai multe posibilităţi pentru angajarea în cîmpul muncii şi misiunea lor a devenit ocrotirea naturii sălbatice.