Citadela

Nu demult au fost săpate citadelele din partea de sud-est al dealului. Doar o mică porţiune din arhitectura acelor timpuri, ceea ce vedem în zilele noastre din timpurile perioadelor Romane, Bizantine şi a Umaiazilor.

Structura romană a catedralei Hercules, a fost construită, cînd Geminius Marcianus a fost guvernatorul Regiunii Arabe ( 162-166 e.n.), şi a fost dedicat imperatorilor Marcus Orelius şi Lusius Verus. Aceasta nu a fost primul lăcaş sfînt în acest loc, au fost găsite rămăşiţe ale altor lăcaşe al Veacului Metalului, probabil dedicate zeului Amonit Milcom, şi o mare stîncă situată în mijlocul catedralei Hercules, probabil aceasta a fost o porţiune a unui local sfînt de mai înainte.

Pietrele şi coloanele din această catedrală de nenumărate ori au fost întrebuinţate în veacul al V-lea şi al VI-lea la construirea bisericii, care a fost ridicată în partea de nord-est de la Citadelă, pentru a servi în îndeplinirea necesităţilor duhovniceşti ale unor asociaţii creştine, pentru care citadela rămînea un complex industrial.

În perioada Umaiazilor materialul de construcţie iarăşi a fost utilizat de nenumărate ori, pentru a înfiinţa palatul şi oficiile administrative, ce posibil, a fost a doua zonă romană a catedralei. Acesta era locul guvernatorului provincial, numit Califa Umaiad în Damasc. La fel păstrîndu-şi înălţimea sa (măcar că de curînd a fost reconstruit cu o cupolă din lemn, reprezintă locul monumental, marea odaie a aşteptării pentru cei care doresc să-l vadă pe guvernator. Între acesta şi unica clădire contemporană pe citadelă (Muzeul Arheologic) mai sînt şi ruinele moscheii Umaiad, în acelaşi timp cînd în estul salonului – o mare cisternă rotundă, care aproviziona palatul cu apă.

Teatrul Roman | Citadela | Iraq El Amir |