Această catedrală Nabatiiană care se situează la 100 km spre nord de Petra, încoronează conul unui deal care se înalţă în “inima” Wadi al Eli-Hasa. Nici un sat nu are legătură cu acest loc pe care au fost efectuate săpăturile arheologice de către o echipă americană în anii 1936-37.
Primul mic altar Nabatiian, aproape de forma cubului, a fost construit aici la sfîrşitul I-lui veac î.e.n., posibil la înălţarea lui Edomit. Printre ruine arheologii au găsit rămăşiţe carbonizate ale unor animale mici şi ale grîului, pe care credincioşii le adusese jertfă zeilor, acum 2000 ani.
Aproximativ 100 ani mai tîrziu, refugiul a fost mărit pentru a ocupa tot vîrful muntelui. Zona sfîntă de aici, cu coloane de ambele părţi şi cu patru încăperi pentru banchetele rituale, înconjurau marele altar. În interior erau statui ale zeului, cărui i-a fost dedicată această catedrală.
Cosul Endomitiean şi Atargatisul Sirian. Sculptura lui Atargatis împodobeşte intrararea, frunzele, care creşteau pe faţa şi gîtul acesteia şi uliul deasupra capului ei, e semnul Cos.
În al II-lea veac catedrala a fost din nou mărită şi mai multe statui au fost adăugate. În deosebi ale lui Ataratis, unele cu spice de grîu sau cu delfini deasupra capului. Locul continua să funcţioneze ca un centru credincios pînă la sfîrşitul veacului al III-lea sau mijlocul veacului al IV-lea al e.n.
